Sindromul de stres tibial (durerea tibială, shin splints)
Mecanismul exact al sindromului de stres tibial nu este pe deplin cunoscut. Cauza principală a durerii tibiale este stresul repetitiv al tibiei care determină inflamația periostului (periostită) cu remodelarea periostului și cu apariția tendinopatiei și a disfuncției musculare a mușchilor tibial anterior, tibial posterior și solear. Stresul excesiv la nivelul tibiei poate să apară mai ales în cazul mișcării de pronație a piciorului, mișcare ce cauzează oboseală musculară suplimentară la nivelul compartimentului medial.
FACTORII DE RISC
- condiție fizică precară
- creșterea în intensitate a exercițiilor fizice
- prelungirea excesivă a exercițiilor fizice
- sporturile realizate pe teren dur sau neregulat
- alergatul în pantă sau în rampă
- exercițiile fizice care au porniri și opriri bruște (ex. dans, baschet, antrenamentul miliatr)
- tehică inadecvată de realizare a exercițiilor fizice
- încălțăminte inadecvată
- afectarea tendonului lui Achille
- picior plat
- picior excavat
- picior în pronație excesivă
- picior în supinație excesivă
- fumat
- obezitate
SIMPTOME
- durere sau senzație de tensiune la nivelul tibiei care inițial debutează odată cu exercițiile fizice și încetează odată cu oprirea acestora, însă în cazurile severe, poate deveni continuă
- durerea poate fi unilaterală sau bilaterală
- durerea poate avea intensități variate, de la ușoară sau foarte severă, fiind necesară oprirea activității fizice respective
- durerea se ameliorează odată cu repausul fizic în formele ușoare sau moderate
- rigiditatea la palpare a compartimentului anterior al gambei
- edeme ale membrelor inferioare
- parestezii ale membrelor inferioare determinate de compresiunea nervoasă determinată de țesuturile edemațiate
- în formele cronice pot fi prezente tumefacții de-a lungul marginii anterioare a tibiei
- în cazurile severe, pot fi prezente zone eritematoase pe fața anterioară a gambei.
TRATAMENT
Principalele măsuri de tratament pentru durerea tibială sunt:
- repausul fizic sau scăderea în intensitate a exercițiilor fizice până la dispariția durerii, care poate dura de la 2-4 săptămâni până la 3-6 luni
- reluarea activității fizice este indicată după minumum 2 săptămâni de absență a durerii, inițial cu exerciții fizice ușoare, a căror intensitate va fi crescută progresiv
- aplicare de pungi cu gheață la nivelul zonei dureroase pentru 15 minute odată la câteva ore
- fizioterapia poate fi necesară
